Plutire

Dintr-un copac se poate face o pluta, una care sa pluteasca pe rau, si de pe rau pe mare, si de pe mare pe ocean si de acolo nu mai stiu unde, poate inapoi pe mare si pe rau, pana acasa. Un arbore subtire, inalt, va avea intotdeauna un caracter nelinistitor, va tremura mai mult pe valuri, ba chiar poate ca se va sparge farame, in mii si mii de aschii ca de creion, asa ca nu m-as incumeta ca la drum lung sa ma intovarasesc cu el. Si bine intepenit cu radacinile in pamant sa fie, de m-as sui in varf de mesteacan, atunci cand bate vantul, sigur as avea rau de mare. La fel si-n varf de plop, chiar daca acesta s-ar afla intr-un oras de munte, langa o parcare, inconjurat de betoane, roti si tablarii. .

Aniversare Lewis Carroll

self-portrait, 1857.
Ieri a fost ziua de nastere a fotografului si scriitorului Charles Lutwidge Dodgson (cunoscut mai mult sub pseudonimul Lewis Carroll - autorul cartii Alice in Tara Minunilor). O parte din fotografiile lui:

http://www.lewiscarroll.org/carroll.html

The Mexican suitcase - filmele lui Robert Capa, pierdute si regasite

http://www.nytimes.com/2008/01/27/arts/design/27kenn.html?ex=1202014800&en=d8d54805ff3edc0c&ei=5070&emc=eta1

Citat: The suitcase — actually three flimsy cardboard valises — contained thousands of negatives of pictures that Robert Capa, one of the pioneers of modern war photography, took during the Spanish Civil War before he fled Europe for America in 1939, leaving behind the contents of his Paris darkroom.
Capa assumed that the work had been lost during the Nazi invasion, and he died in 1954 on assignment in Vietnam still thinking so.
By RANDY KENNEDY
Published: January 27, 2008
The New York Times

Verzi

Undeva in Bucuresti

omulet pe care l-am intalnit intamplator, anul trecut.

Fotografiile lui Auggie

in lectura lui Paul Auster, pt cei care au vazut Smoke:

http://www.npr.org/templates/story/story.php?storyId=4244994

Trecator

Intepenit

Intr-o carte pe care am cumparat-o ieri, un barbat mort visa ca a murit in ierburi si frunze, noaptea, si nu s-a mai trezit, cel putin pana la pagina la care am ajuns pana acum, prin urmare a ramas in padure, in bezna, printre copaci si tufisuri. Avea o pusca cu el, de omorat pasari, si urme vinete pe gat, adancite in carne, ca niste degete inclestate. Va ramane acolo nemiscat pana cand voi deschide din nou cartea, abia atunci se va mai intampla ceva cu el. Poate ca se va trezi din somn, scuturandu-se de vise si tarana, poate ca va fi acoperit de muste si libelule ori cadavrul sau va fi dus undeva intr-o casa, de catre cei care il vor descoperi. Dar va mai dura destul. Cel putin pana la 11 noaptea, cand voi ajunge acasa. Cu cat voi intarzia mai mult, cu atat necunoscutul va ramane intepenit in moartea din vis, la fel ca intr-o fotografie.

Om ce privea iarba

In casa nu foarte inalta si nici scunda

Pensionarul de la parter are in bibliotecă un manual de bune maniere. Vechi, cu scoartele manjite cu urme rotunde de pahare de vin si ceşti de cafea, o pagina lipsa - cea in care se explica amanuntit cum se cuvine sa-ti tii picioarele cand sezi pe fotoliu. In spatele noptierei este un papuc de casa maro, ros si prafuit, pe care l-a pierdut in 11 noiembrie 1987 si de atunci nu mai stie nimic de el, dar nici nu-i mai pasa, pentru ca i-a aruncat perechea la gunoi, in 1997, toamna, asa ca daca l-ar vedea acum sub noptiera (putin probabil, pentru asta ar trebui sa-si gaseasca mai intai ochelarii si sa-i cada pe jos un nasture), l-ar scoate si l-ar azvarli la cos, tusind harait cu gura in batista.
Toata povestea:
http://atelier.liternet.ro/articol/5296/Alina-Andrei/In-casa-nu-foarte-inalta-si-nici-scunda.html