Die kleine Welt aus dem Bus Nummer 17

http://www.adz.ro/artikel/artikel/die-kleine-welt-aus-dem-bus-nummer-17/#.V_yPWZonmCo

Cărți de lângă budă - articol pe Bookaholic

„Când cartea bate biologia (Sau ce zice în cover) – așa începe descrierea paginii de facebook Cărți de lângă budă, care, în caz că ezitați să puneți punctul pe i, e despre acele cărți ce “nu pot fi lăsate din mână”. Exact, nici la budă! Nu ne-am putut abține să ignorăm acest subiect nici noi, dar perspectiva se schimbă la 180 de grade când copertele acestor cărți sunt desenate de George Roșu, iar povestea lor repovestită de Alina Andrei“ : http://bookaholic.ro/carti-de-langa-buda-desenate-de-george-rosu-povestite-de-alina-andrei.html

Flori, femei și mărțișoare, pe Oitzarisme

Fotografie veche de câţiva ani. De mulţi – aşa îmi dau seama că am îmbătrânit, căutând prin filmele păstrate în cutii de pantofi. Ştiu că era luna mai, pentru că în poză, ca personaj de sine stătător, zic eu, este un buchet de liliac. Eram pe un deal din Braşov de unde trenurile se văd ca nişte şerpi metalici cu oameni în burtă, iar maşinile ca mici cutii colorate. De acolo poţi să te uiţi la blocuri urâte cu geamuri care sclipesc frumos în soare, la benzinării, păsări, trecători-furnici şi la o biserică cu morţi în pământul din curte – cea mai veche clădire din oraş. Andreea mi-a pozat, o prietenă care apare în multe fotografii, deşi ne întâlnim rar. Om cald. De obicei o fotografiez cu gogoloaie de soare, dar atunci presupun că erau nori. Nu ştiu la ce se gândea, o s-o întreb. Probabil îi era frig, era obosită, dar prea amabilă, aşa că nu m-a întrebat – Când naiba termini de pozat, ca să pot pleca acasă? – n-a spus aşa ceva, poate şi pentru că mirosea bine liliacul, a grădină cu casă de piatră, unde mereu trăiesc alţii, nu tu sau eu. Lângă mormintele bunicilor de la ţară e un boschet de liliac, aşa îmi amintesc. Înainte, am fotografiat-o pe Andreea în rochie roşie, cu fire de nu-mă-uita în păr. Sunt florile ei preferate. Ne m’oubliez pas – sună în franceză, habar nu am cum în germană, dar cred că la origine numele vine de undeva din Pădurea Neagră, un loc unde mi-ar plăcea să merg cândva, doar pentru că pare ca din Fraţii Grimm. Mai multe portrete şi fotografe, aici: http://www.oitzarisme.ro/2013/03/01/flori-femei-si-martisoare/

Ce-am povestit despre George Roşu, pe SUB25

A.A. Dacă ai putea să ucizi un om rău cu un creion, ce-ai desena? Să presupunem că nu poţi/nu vrei să-l înfigi în inimă, de-adevăratelea. G.R. „Ar fi al naibii de fain dacă un desen ar putea schimba ceva sau pe cineva. Fie şi pe un prost. Din fericire nu funcţionează aşa. Vezi icoanele. Dar ca să îţi fac pe plac şi să rămânem naivi i-aş desena o groapă mare şi adâncă. Ca aia prin care a căzut Alice. Aşa, un fel de Alice desenată în lumea lui Bosch“. Articol cu şi despre George Roşu, pe care l-am scris recent: http://www.sub25.ro/arte/george-rosu-cei-care-deseneaza-cu-pixul-vor-conduce-lumea-1465.html

Asta nu este poezie - pe Ideilada

Am fost invitată să particip la proiectul unor oameni faini, toată săptămâna. Luni: http://ideilada.wordpress.com/2012/09/10/saptamana-zece-asta-nu-este-poezie-z1-64/ Marţi: http://ideilada.wordpress.com/2012/09/11/saptamana-zece-asta-nu-este-poezie-z2-65/

Fotografie in Boys on film

O fotografie de-a mea tocmai a apărut in ultimul nr din Boys on Film. Poza e făcută în vara anului trecut, la Londra, pe vremea când mai credeam că tot ce zboară se mănâncă. Între timp mi-a trecut.

Revista, aici: http://issuu.com/girlsonfilm/docs/boys_on_film_05/49 Site-ul lor: http://girlsonfilmzine.blogspot.ro/

Cum să fotografiezi o petrecere, chiar și atunci când nu prea ieşi din casă

Nimic mai uşor, fake it till you make it (tot aud expresia asta în ultima vreme). Esenţial este să ieşi totuşi din bârlog; te duci la chef – partea cea mai importantă. Iei aparatul cu tine, bei mult şi apeşi pe buton, când ţi se năzare. Dacă pozele ies mai tremurate de la vodcă, nu-i nimic, aşa e normal. Indicat ar fi să nu pozezi cupluri ascunse prin debarale, pentru că nu ştii cine cu cine şi de ce nu e cu altcineva şi când...Triunghiuri, romburi şi pătrate amoroase, treburi din ăstea. Personal îmi plac oamenii cu ochii roşii de la blitz, dar lor nu cred că le-ar plăcea. Deci fără red-eye effect! Iar dacă pozezi un individ leşinat sub scaun, să nu-l trezeşti. Interesant ar fi să-i surprinzi pe unii în colanţi stacojii, care dansează frenetic, în contrast cu alţii care sprijină pereţii, cu feţele ca nişte lămâi stoarse. Tot textul şi seria foto pe site-ul: http://www.sub25.ro/foto/party-pe-bloc-1365.html

Fotografiile cu post-it-uri, în Tataia

Ilustrează un articol despre ICR - cu care ţin, evident (poneiul roz rulz) http://www.tataia.net/folclor/mitul-mesterului-manole/

Poveşti adevarate de la Z00 (doar cu urşi, lei şi maimuţe)

desene de George Roşu, cu o poveste de Alina Andrei, pentru ca e joi. Pe Liternet:

http://atelier.liternet.ro/articol/11656/George-Rosu-Alina-Andrei/Povesti-adevahttp://www.blogger.com/img/blank.gifrate-de-la-Z00-doar-cu-ursi-lei-si-maimute.html

Tu ce pastrezi in sertare?

pe Think Outside the Box:

http://totb.ro/tu-ce-pastrezi-in-sertarehttp://www.blogger.com/img/blank.gif

De Craciun, lupii / De Craciun, renii

desene şi o poveste de George Roşu, cu o poveste de Alina Andrei:

http://atelier.liternet.ro/articol/11580/George-Rosu-Alina-Andrei/De-Craciun-lupii-De-Craciun-renii.htmlhttp://www.blogger.com/img/blank.gif

Cea mai mangaiata pisica din oras

Povestea e pe Liternet:

http://atelier.liternet.ro/articol/11504/George-Rosu-Alina-Andrei/Cea-mai-mangaiata-pisica-din-oras.html

E. si elefantul galben

Povestea este pe Liternet:

http://atelier.liternet.ro/articol/11411/George-Rosu-Alina-Andrei/E-si-elefantul-galben.htmlhttp://www.blogger.com/img/blank.gif

De data asta am scapat

http://atelier.liternet.ro/articol/11416/George-Rosu-Alina-Andrei/Asteorie-probabila-cum-vor-muri-oamenii-inainte-de-prabusirea-asteroidului.html

La Lettre de la photographie

http://lalettredelaphotographie.com/fullscreen/2998

Messages for the last Eskimo

Mesajele catre eschimos, pe Oitzarisme.

www.oitzarisme.ro

Romanian Visual Survey 2009

http://www.incotro.org/

http://www.incotro.org/survey/2009/alina-andrei/

Henry James cu sau fara ceasca de ceai

Povestea mea despre Henry James in Idei in Dialog, nr. din iulie.

foto: Henry James (in stanga) impreuna cu Edith Warthon (1904).

Krazy Kat Klub - masa mea din copacul meu!

Mereu mi-am dorit să scriu despre Krazy Kat - cafeneaua cu masă în copac, din Washingtonul anilor '20, secolul trecut. N-am avut ce să scriu şi asta pentru că nu mi-a trecut prin minte altceva în afară de ciuda imensă şi invidia cea mai verde din câte există, pe cei din fotografiile cu pricina. Adică de ce stăteau ei acolo bine mersi, în copac, şi eu, biata de mine, doar mă uitam lung la mutrele lor satisfăcute, de la zeci de ani şi mii de kilometri distanţă?! Aş fi preferat să fie pe dos. Nu, de fapt nu ţin deloc să trăiesc în Washington, în anul 1921, ieşindu-mi din piele şi timpul firesc, ci doar să mă lăfăi şi eu la cafea într-un copac stufos. Şi umbros. Şi ghindos (pentru că rimează). Iar în jur să fie linişte. Nimic din zgomotele prezentului. Nici ţipenie de om, maşini, picamere, claxoane, discuţii, înjurături, muzică, cronţăituri de seminţe sparte între dinţi, TV, radio...
Fetele din fotografie sunt mai mici la ani decât mine, şi totuşi au murit, poate chiar înainte de a mă fi născut. Nu înţeleg prea bine cum vine asta. Pentru mine sunt vii. Le văd lăbărţate pe scaune, obraznice (sau impertinente!), cu ciorapii lăsaţi să atârne - ba nu, sunt atent rulaţi cât să dezgolească genunchii - au coafuri şic, zburlite, şi haine lălăi din cârpe. Fustele sunt mai scurte decât ar fi trebuit să fie la vremea aceea. Tipul discută cu singura tânără care poartă pălărie. Ea ţine în mână o ceaşcă nedrept de frumoasă (spun nedrept pentru că nu e a mea, desigur).
Se pare că s-au păstrat şase negative de sticlă cu numele Krazy Kat Klub. Din mici informaţii găsite pe ici-colo am aflat că era locul de întâlnire al boemei, văzut ca rău famat - plin de pictori, poeţi, beţivi trişti, adolescenţi, actori şi alţi subversivi ai vremii. Sunt convinsă că erau interesanţi - se vede din fotografii - însă eu vreau doar copacul cu masă, scară şi ceaşcă! Atâta. Pe uşa de intrare în club era desenată o pisică strâmbă, cu nasul lung. Labe împleticite, groase. Pentru că era beată sau nebună, alerga cu labele din spate în aer. Nu se poate spune că era o pisică arătoasă. Aşa pot şi eu să pictez. De fapt numai aşa.
Într-una dintre fotografiile păstrate, o fată stă cu picioarele pe masă şi se uită direct la fotograf. Tânărul de lângă ea priveşte o altă femeie ce se preface că nu se uita la nimeni. Toţi sunt priviţi de fotograf, care la rândul lui e cocoţat pe ceva. Probabil pe o scară. Sau pe un gard, nu ştiu, pentru că el nu apare în imagine. Oricum, nu e important. Ideea e că oricine se va uita la fotografii să-şi pună pofta în cui şi nu care cumva să se gândească măcar că i-ar plăcea să intre în ele. Nu îngădui aşa ceva! Voi lăsa doar pe cine vreau eu! Aşa, am spus ca să ştiţi...
http://atelier.liternet.ro/articol/7752/Alina-Andrei/Krazy-Kat-Klub-masa-mea-din-copacul-meu.html

AField Magazine

Povestea paunului pitic in AField Magazine (primul numar):
http://afield-magazine.blogspot.com/