Miercuri

Zi albastra

Angst by Emiel Penders


Watch more cool animation and creative cartoons at aniBoom

Scriitorul Porumbescu

In timp ce dormi isi scriu povestindu-ti c-a existat un anumit romancier numit Marin PORUMBESCU, ce-a scris, printre altele, "Ucigasul de PAPAGALI", "GUSTERII si patru pipe", "PASARI subterane". Azi am auzit de dansul. A murit in 1994, ars de viu in mansarda ticsita de carti, din cauza unei lumanari uitata aprinsa. Primul eseu pe care le-am gasit pe Net despre domnul PORUMBESCU a fost scris de Constantin CIOROIU. Este mentionat si intr-un dictionar al carui co-autor este domnul Stefan CUCU. Pe masa am o pana alba de PESCARUS, primita cadou luna trecuta. In parcul cu PAUNI si LEBEDE un mosneag vindea pene lungi, verzi si albastre. Tin minte ca m-am intrebat vazandu-l daca nu cumva jumulea PASARILE pentru a-si face rost de banii pentru cafea si tigari. Thomas Mann si Ernest Hemingway au fost pozati în Piata San Marco, din Venetia, inconjurati de HULUBI. Fotografia cu T. Mann e alb negru, aproape cenusie, cea cu E. Hemingway e viu colorata.
Somn usor, ne auzim dimineata.

Copac traitor in oras

Ieri dimineata pe langa trunchiul mesteacanului a trecut un dalmatian.

Colectii, Galeria Noua

22 februarie 2008, ora 18.30, la Galeria Noua, strada Academiei 15, Bucuresti. Mai multe amanunte:
http://incepem.blogspot.com/2008/02/open-call-cautam-colectionari.html

Dupa amiezile de sambata

Sa simti, atunci cand te uiti la o fotografie, ca esti azvarlit din pat, din miezul somnului cel mai adanc direct in dormitorul intunecat, pe podeaua rece. Caldura paraseste corpul din pijama, scurgandu-se afara prin crapaturile invizibile din zid. Nu mai stiu ce scriitor spusese ca dupa terminarea unei cartii bune, cititorul ar trebui sa simta nevoia de-a iesi urland pe strada, in cautarea autorului, pentru a-i trage una peste bot. Cred ca Hrabal. Da, asa imi amintesc. Era ceva cu trasul peste bot, in rest, am uitat detaliile. Nu sunt chiar atat de radicala, ba dimpotriva, as prefera ca privitorii fotografiilor mele sa nu ma atinga nici macar cu un deget, dar ar putea, in schimb, sa-mi ofere piersici coapte. In tacere. Si-apoi sa dispara fara sa-mi spuna nimic.
Frazele de mai sus am avut imprudenta si mai ales stangacia de a le scrie anul trecut. Acum le reneg pana la ultima litera, in plus mi se par stupide si mai ales mincinoase, in afara de partea cu tacerea si piersicile. Dimpotriva, cred ca cei care se uita la fotografiile mele ar trebui sa simta pe data o moleseala tihnita vecina cu visul de dinainte de trezire sau macar cu lentoarea dupa-amiezilor de sambata. Ca atunci cand n-ai chef sa iesi sau sa faci musai ceva, ci doar sa stai intr-un fotoliu uitandu-te spre fereastra. Multumire tainica, fara motive cautate dinadins, rasfat. Lene. Si caldura unei baltoace de soare ce intra de capul ei in casa, chiar si iarna, prin geamurile inchise. Prin urmare cam tot ceea ce simt eu deseori, in toate zilele saptamanii, fie ca sunt pe strada, acasa, la munca sau in autobuz..

Miercuri

Butoaiele Simonei

http://simonaciobotariu.blogspot.com/

Thank you Andy Warhol

http://www.thankyouandywarhol.com/
Musai de dat click. Sonorul la maxim :)

Ce-mi amintesc dintr-o zi de luni

Doamne dintr-un trecut indepartat

Fragment:
Doamna Frances Benjamin Johnston (nascuta in 1864 si decedata in 1952) si-a facut un autoportret langa un velociped, doar ca – mare cutezanta– era imbracata barbateste (adica renuntase la fusta in favoarea pantalonilor), si, pentru ca deghizarea sa fie perfecta, si-a lipit si-o mustata deasupra buzei superioare (prin urmare, chiar sub nas). Roata din fata e atat de mare incat ii ajunge aproape sub brat. Aceasta doamna Johnston nu este cunoscuta doar pentru ca s-a pozat fara fusta, nu, deloc, ci pentru ca i-a portretizat pe presedintii Theodore Roosevelt si William McKinley, precum si pe Mark Twain. Pe McKinley l-a fotografiat in 6 septembrie 1901, cu putina vreme inainte ca acesta sa fie impuscat de un anarhist. Frances Benjamin Johnston a mai comis indrazneala de a poza o tanara debutanta (adica o domnisoara care obisnuia sa mearga frumos gatita la balurile inaltei societati, pentru a-si gasi un sot sau pentru a fi gasita), doar ca in fotografie dansa era nuda, fara acoparamantul obisnuit de corset si matasuri. Tocmai pentru ca lipseau de pe trupul fiicei acele panzeturi, nasturi si funde ce-ar fi trebuit sa ascunda ceea ce numai viitorul sot ar fi avut dreptul sa vada, tatal si-a iesit din minti si-a dat-o in judecata pe fotografa. Din pacate n-am habar ce s-a strigat la tribunal, daca pe masa judecatorului s-au adus drept probe cartoanele cu domnisoara goala, si nici cum s-a terminat toata tarasenia.
Tot eseul in numarul din februarie 2008 al revistei Idei in Dialog. In alt numar, Portretele dragului domn Hrabal:
http://www.ideiindialog.ro/index.php?categorie=55&stire=80

Bill Viola, The Reflecting Pool

http://www.billviola.com/

Februarie

13 februarie 1956, Jurnal:
Doua lucruri pe care le poti privi la nesfarsit: focul care arde si zapada care cade. Trebuie sa le privesti cu multa rabdare pentru ca ele sa se apuce sa vorbeasca. Si ce spun? Habar n-am, dar au multe de spus, si tot ce au de spus este important.
3 februarie 1971:
Cuvintele care ne scapa, pe care nu ni le putem lua niciodata inapoi, care nu pot fi uitate niciodata - iata ce ma inspaimanta in discutii si ma opreste deseori sa scot o vorba.
Julien Green

Sambata

motanul Andreei.

Anunt

Vineri, ziarul local:
Pierdut aripi din pene albe, in zapada, in dimineata de marti, 12 ianuarie 2008. Mi s-au desprins din spate, dintre omoplati, in timp ce stranutam. Rog gasitorul sa ma caute de urgenta pe dealul de la marginea lacului, la ori ce ora din zi sau din noapte. Ofer recompensa serioasa.
Peste cateva zile, in acelasi ziar, tot la Mica Publicitate:
Caut urgent, spre cumparare, pene albe de gaina sau de pescarus, puf de gasca, proaspat, sau daca nu, scos din perne. Ofer pret bun. Varianta: achizitionez catapulta mare, zdravana, care sa ma azvarle in cer; la nevoie o inchiriez pe termen limitat. Plata - in picaturi de ambrozie. Pot fi gasit la orice ora pe dealul de langa lac, in scorbura din nuc.

Fotografia de vineri - animal trist cu piele groasa

Mircea Nicolae - hainele iubitei

Citat:

O persoana care mi-a fost foarte draga a plecat sa traiasca in alta tara, pe alt continent. Cu toate astea, a lasat in urma niste lucruri care ii apartineau. De fiecare data cand ma uit la ele, imi aduc aminte de o intimitate fericita si parfumata. Uneori asta e greu de suportat si m-am gandit de multe ori sa ii arunc hainele la gunoi. Insa lucrurile astea sunt prea pretioase pentru mine si pana la urma m-am hotarat sa le pun in vitrina unui magazin.In varianta ei completa, interventia a durat o jumatate de ora, in ziua de 26 Decembrie, pana cand au venit paznicii de la imobilul respectiv si au chemat politia.

Mircea Nicolae

http://mircea-nicolae.blogspot.com/2007/12/calea-victoriei-60_28.html