Find A Lost Camera? Email at least four photos from your found camera.
http://ifoundyourcamera.blogspot.com/
Lost photo equipment? Report it here!
http://www.iwantmycameraback.com/
Friday, October 31, 2008
Pipilotti Rist
I'm not the girl who misses much
http://www.pipilottirist.net/begin/open.html
Born in Switzerland, is a well-known video artist. She lives and now lives and works in Zurich and Los Angeles.
http://www.pipilottirist.net/begin/open.html
Born in Switzerland, is a well-known video artist. She lives and now lives and works in Zurich and Los Angeles.
Tuesday, October 28, 2008
Monday, October 27, 2008
Anunt matrimonial, fabrica de rulmenti
Ardealul, 27 octombrie 1928:
Anunţ:
Drum Nou, 27 octombrie 1957:
Angajamente îndeplinite la fabrica de rulmenţi
Anunţ:
Căsătorie urgentă doreşte domn din Regat, etate 40 de ani, fizic plăcut, educaţie şi calităţi sufleteşti ireproşabile, având casă proprie în valoare de 2 milioane, gospodărie complectă. Ocupaţia: exportator de cereale. Doreşte a se căsători cu D-şoară sau D-nă numai din Transilvania de preferinţă streină, cultă şi de bună familie, având numerar dela 500,000 lei în sus. Orice informaţiuni a se lua la administraţia ziarului Ardealul. Discreţie absolută.
Drum Nou, 27 octombrie 1957:
Angajamente îndeplinite la fabrica de rulmenţi
În aceste zile, în secţiile şi atelierele fabricii de rulmenţi din cadrul uzinelor Steagul Roşu din Oraşul Stalin, se munceşte cu avînt. Fiecare muncitor şi tehnician nu precupeţeşte nici un efort pentru a obţine realizări cît mai însemnate în cinstea zilei de a 40-a aniversări a Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie. Calitatea bună a rulmenţilor româneşti este apreciată pe piaţa internaţională, fapt pentru care rulmenţii sînt tot mai mult ceruţi, chiar şi de ţări cu o industrie veche ca Cehoslovacia, R.D. Germană şi altele. Pînă acum planul anual la rulmenţi export s-a realizat în proporţie de 90 la sută. Muncitorii din sectorul rulmenţi au hotărît ca în această lună să realizeze cea mai mare producţie….
Wednesday, October 22, 2008
Monday, October 20, 2008
Citind Lolita in Teheran
Citat: Manna şi Azin îşi aduseseră aparatele de fotografiat. Pe măsură ce momentul plecării se apropia, am devenit obsedată de acest obicei de a fotografia fiecare detaliu din viaţa noastră. Când nu aveam un aparat de fotografiat la mine, deveneam eu însămi unul, scriind cu fervoare despre zborul păsărilor în Polour, staţiunea noastră montană de lângă Teheran, despre consistenţa aerului care era aproape tactilă, mai ales dis-de-dimineaţă, atunci când răsărea soarele, şi despre toate chipurile celor dragi, care ne-au fost alături în timpul acestor ultime săptămâni.
....
După ce ospătarul a plecat, Azin a spus: Doamne, ce-aş vrea să îi fac o poză. De ce nu îi distrageţi voi atenţia ca să-l fotografiez pe furiş? Cum să-i distragem atenţia? spuse Manna. Doar nu vrei să ajungem la închisoare pentru că am flirtat cu arătarea asta ramolită!
Când ospătarul s-a întors cu comanda mea, am văzut-o pe Azin luându-şi camera foto şi făcându-i semne lui Yassi, care stătea lângă mine. A îndreptat alene aparatul în direcţia mea, apoi a focalizat spre perete. Îmi puteţi aduce cafeaua fără zahăr?l-a întrebat Yassi pe ospătar. Nu ştiu; de obicei e deja amestecat în cafea, răspunse ospătarul morocănos. S-a întors rapid la ţăcănitul făcut de aparatul foto, ne-a privit cu suspiciune chipurile şi a plecat. Nu ştiu cum o fi ieşit poza, spuse Azin. Vom vedea. În fotografie ospătarul stătea cumva aplecat asupra mea, dar avea faţa întoarsă spre Yassi; doar că nu-i puteam vedea figura de la bărbie în sus. Corpul îi este puţin adus de spate şi într-o mână are o tavă goală; atât eu, cât şi Yassi ne uităm către el, iar eu îmi ţin cu grijă paharul îngheţat, de parcă în clipă în clipă cineva mi l-ar putea smulge din mână.
Ulterior, i-am arătat fotografiile făcute în acele ultime săptămâni şi magicianului meu. Ai o senzaţie stranie atunci când eşti pe punctul de a pleca dintr-un loc anume, de parcă nu-ţi vor lipsi doar cei dragi, ci şi persoanele cu care se nimereşte să fii la un moment dat, pentru că niciodată nu vei mai fi la fel.
Azar Nafisi, Citind Lolita la Teheran (ed. Rao)
....
După ce ospătarul a plecat, Azin a spus: Doamne, ce-aş vrea să îi fac o poză. De ce nu îi distrageţi voi atenţia ca să-l fotografiez pe furiş? Cum să-i distragem atenţia? spuse Manna. Doar nu vrei să ajungem la închisoare pentru că am flirtat cu arătarea asta ramolită!
Când ospătarul s-a întors cu comanda mea, am văzut-o pe Azin luându-şi camera foto şi făcându-i semne lui Yassi, care stătea lângă mine. A îndreptat alene aparatul în direcţia mea, apoi a focalizat spre perete. Îmi puteţi aduce cafeaua fără zahăr?l-a întrebat Yassi pe ospătar. Nu ştiu; de obicei e deja amestecat în cafea, răspunse ospătarul morocănos. S-a întors rapid la ţăcănitul făcut de aparatul foto, ne-a privit cu suspiciune chipurile şi a plecat. Nu ştiu cum o fi ieşit poza, spuse Azin. Vom vedea. În fotografie ospătarul stătea cumva aplecat asupra mea, dar avea faţa întoarsă spre Yassi; doar că nu-i puteam vedea figura de la bărbie în sus. Corpul îi este puţin adus de spate şi într-o mână are o tavă goală; atât eu, cât şi Yassi ne uităm către el, iar eu îmi ţin cu grijă paharul îngheţat, de parcă în clipă în clipă cineva mi l-ar putea smulge din mână.
Ulterior, i-am arătat fotografiile făcute în acele ultime săptămâni şi magicianului meu. Ai o senzaţie stranie atunci când eşti pe punctul de a pleca dintr-un loc anume, de parcă nu-ţi vor lipsi doar cei dragi, ci şi persoanele cu care se nimereşte să fii la un moment dat, pentru că niciodată nu vei mai fi la fel.
Azar Nafisi, Citind Lolita la Teheran (ed. Rao)
Thursday, October 16, 2008
Citind Lolita in Teheran
Citat: La cativa ani dupa ce ne-am inceput seminarele de joia dimineata, in ultima mea seara in Teheran, cateva studente si niste prieteni au venit sa-si ia la revedere si sa ma ajute la impachetat. Cand am golit casa de tot si de toate, cand obiectele s-au facut nevazute si culorile din jur s-au topit in opt valize cenusii, precum duhurile calatoare in lampile lor, eu si fetele ne-am asezat in dreptul peretelui gol al sufrageriei si am facut doua fotografii.
Am acum in faţă aceste două fotografii. În prima se văd şapte femei, stând în faţa unui perete alb şi gol. Toate sunt, după legea locului, acoperite din cap până-n picioare, îmbrăcate în robe negre şi cu basmale, nu li se văd decât ovalul feţei şi mâinile. În a doua fotografie, acelaşi grup, aceeaşi poziţie, în faţa aceluiaşi perete. Doar că şi-au scos veşmintele negre. Stropi de culoare le separă acum pe una de cealaltă. Se disting astfel între ele prin culoarea şi linia hainelor, prin nuanţa şi lungimea părului; nici măcar cele două care şi-au păstrat basmalele pe cap nu mai arată la fel.
În dreapta sus celei de-a doua fotografii este poeta noastră, Manna, într-un tricou alb şi blugi. Reuşea să facă poezie din lucrurile pe lângă care ceilalţi treceau fără să le vadă. Fotografia nu redă nici pe departe apa adâncă şi opacă a ochilor negri ai Mannei, semnul distinctiv al naturii ei introvertite.
Citind Lolita in Teheran, Memorii despre cărţi - de Azar Nafisi.
Am acum in faţă aceste două fotografii. În prima se văd şapte femei, stând în faţa unui perete alb şi gol. Toate sunt, după legea locului, acoperite din cap până-n picioare, îmbrăcate în robe negre şi cu basmale, nu li se văd decât ovalul feţei şi mâinile. În a doua fotografie, acelaşi grup, aceeaşi poziţie, în faţa aceluiaşi perete. Doar că şi-au scos veşmintele negre. Stropi de culoare le separă acum pe una de cealaltă. Se disting astfel între ele prin culoarea şi linia hainelor, prin nuanţa şi lungimea părului; nici măcar cele două care şi-au păstrat basmalele pe cap nu mai arată la fel.
În dreapta sus celei de-a doua fotografii este poeta noastră, Manna, într-un tricou alb şi blugi. Reuşea să facă poezie din lucrurile pe lângă care ceilalţi treceau fără să le vadă. Fotografia nu redă nici pe departe apa adâncă şi opacă a ochilor negri ai Mannei, semnul distinctiv al naturii ei introvertite.
Citind Lolita in Teheran, Memorii despre cărţi - de Azar Nafisi.
Wednesday, October 15, 2008
Tuesday, October 14, 2008
Mania de-a fotografia
Citat: Am mania sa fotografiez totul, pentru că fotografia este cea dea doua memorie a mea. Fixată pe pelicula, amintirea îşi reia intreaga ei forţă, întreaga ei acuitate, reînvie evenimentele. Am astfel o întreagă colecţie de albume pe care le privesc din când în când. Fără ele, fără fotografiile pe care le conţin, ar fi dispărut din memoria mea atâtea lucruri, atâtea figuri.
Mi-am construit chiar un aparat de fotografiat cu ajutorul unei lentile şi-a cutiilor de ţigări ale tatii. Mai am încă fotografii de-ale surorii mele şi de-ale părinţilor făcute cu acest aparat.
pictorul Hans Hartung, Autoportret.
Mi-am construit chiar un aparat de fotografiat cu ajutorul unei lentile şi-a cutiilor de ţigări ale tatii. Mai am încă fotografii de-ale surorii mele şi de-ale părinţilor făcute cu acest aparat.
pictorul Hans Hartung, Autoportret.
Monday, October 13, 2008
Friday, October 10, 2008
Lucrul cu care esti obisnuit
Citat: Nu iubesti si nu dai artei decat lucrul cu care esti obisnuit. Noul, pe rand, captiveaza si plictiseste. Degas catre H. Rouart, 5 decembrie 1872
Thursday, October 9, 2008
Wednesday, October 8, 2008
Tuesday, October 7, 2008
Monday, October 6, 2008
Friday, October 3, 2008
Subscribe to:
Posts (Atom)