Cum să te pregăteşti pentru dictatură

Expoziţie - începând din 2 martie, la Cărtureşti Cluj.

Ghid practic de folosit în cazul în care statul democratic se va transforma într-unul dictatorial. Da, sună a distopie (sau nu?).

M-am născut în Republica Socialistă România, pe vremea lui Ceauşescu, într-un oraş care pe vremuri se numea Stalin. Am copilărit într-o perioadă când puteai să faci puşcărie dacă ascultai un anumit post de radio. Se ştie că mulţi au fost închişi doar pentru că au avut în casă cărţi interzise, sau pentru că rudele ori prietenii lor erau „duşmani de clasă“.

Azi, mass-media internaţională e plină de ştiri alarmante despre politicieni care vor să îngrădească drepturile omului. Nu întâmplător, una dintre cele mai căutate cărţi este „1984“, de George Orwell.
Sper ca ghidul meu să rămână un exerciţiu de imaginaţie, un scenariu exagerat.

Alina Andrei

SOLILOCVIU/ Oameni care vorbesc singuri

Soliloquy (lat. Solus "alone" + loquat "to speak"): "a person's conversation with themselves".

I often see people talking on the street alone. Strangers gesticulating widely or obsessively moving their lips, holding conversations with themselves or with imaginary characters. Others singing songs that I was trying to recognize. Some were weeping and screaming.

Almost every time, the reaction of other passers by was a mixture of amazement, amusement and slight superiority. After all, the people who talk to themselves are perceived as crazy / abnormal, and the ones that observe the scene consider themselves mentally healthy / normal. The bigger the city, the more often you can see people talking to themselves on the street.

The paper-people in the exhibition are drawn and cut out paper-replicas of real people I've seen over the years in different cities. Some of them really looked ill. Others seemed to be talking to themselves just because of stress, and some (more rarely) seemed actually happy.

P.S. It happens to me to laugh, sometimes, being alone on the street.