"De aici inainte, pe filele insemnarilor autobiografice apare lipita cand si cand o fotografie: tatal meu cu un coif de hartie pe cap, calarind un cal de lemn, familia la masa in chioscul din gradina, taica-meu in costum cu cravata, in prima zi de gimnaziu, toata familia pe biciclete, fiecare cu cate un picior asezat pe pamant si cu celalalt apasand pe pedala, ca si cum ar porni la drum in clipa urmatoare. Cateva fotografii erau puse intre pagini, separat. Bunicul ca elev, ca tanar casatorit, ca pensionar si cu cativa ani inainte de moarte. Mereu are o privire grava, trista, pierduta, ca si cum n-ar vedea pe nimei in jur. In ultima fotografie, gatul subtiat de batranete, cu fatza brazdata de riduri, iese din gulerul prea larg al camasii asemeni capului unei broaste testoase din carapacea ei; privirea a devenit tematoare iar sufletul pare pregatit sa se izoleze indaratul unor incapatzanari si a necomunicarii cu semenii".
Bernhard Schlink, Intoarcerea acasa.
La cateva pagini departare, acest bunic va muri calcat de masina.
3 comments:
asta suna a domnisoara bobbit de truman capote,care a fost calcata de cursa de ora cinci. yellow there!
Uitasem de domnisoara lui Truman, dar bunicul lui Schlink e cu totul alfel.Pe Capote l-am citit cu mai multa placere, mai ales in Alte glasuri, alte incaperi.
Post a Comment