"Dar niciodata n-am pandit pe nimeni, ma gandeam. Si niciodata n-am sa descos pe nimeni, ma gandeam-dar in zadar cautam ceva, orice, numai sa fie, pentru ca in afara de cateva programe de filme si de biletul de iesire din spital, care-mi era deja cunoscut, n-am gasit nimic. De parca n-ar exista pe lume aparat de fotografiat personal, numai automate care fac fotografii la minut, pentru legitimatii. De parca ei nu i-ar fi facut nimeni acele fotografii in costum de baie sau nuduri abia vizibile din cauza subexpunerii hartiei, pe care fiecare femeie le ascunde in fundul sertarului. Apoi am rasfoit toate cartile si albumele, dar nici macar o floare presata"
"Jordan mi-a si dat o fotografie care fusese facuta in cabana de vanatoare apartinand Internelor, situata in padurile din zona Orseg, aproximativ in zilele cand colegii de an ai tatalui meu, cei de la sectia maghiara-istorie, pregateau cocteiluri Molotov in sticle de bere Kobanyai. E o fotografie de marimea unei ilustrate, cu marginile zimtate, nu-i o opera de arta, dar e bine conceputa, si nici macar nu-i ingalbenita. Cei trei stau la o masa de bucatarie facuta din scanduri, in fatza lor, pahare si o cana din sticla plina pe trei sferturi cu vin, in spatele lor, intunericul camerei din interior. Tata e imbracat intr-un pulover pe gat, sta la mijloc, mama isi apleaca lejer capul pe umarul lui, are buzele intredeschise. In dreapta, Eva e rezemata intr-un cot, isi tine barbia in palma, iar intre doua degete o tigara, cealalta mana e pe mama mamei, dar asta nu se vede clar din cauza canii. Toti trei se uita in lentila unui Zorki si asteapta ca declansatorul sa expuna. In privirile lor nu se desluseste nimic artificial. Nu zambesc si nu se uita visator in gol. Se vede pe ei ca sunt fericiti"
Attila Bartis, "Tihna". In urmatoarea pagina, care este si ultima, stii ca cititor ca cel care scotocise prin casa si in final primise o fotografie, se va sinucide. Eroul principal se va omori, sau mai bine spus autorul isi va ucide personajul. Asa am priceput eu, si daca nu stau lucrurile asa ... ma abtin sa spun mai departe.
No comments:
Post a Comment