La pagina 56 (Copiii tristi, Roger Nimier, editie aparuta la Editura Paralela 45), Oliver se uita la portretele tatalui sau mort, fotografii "pline de melancolie ca niste suveniruri de amor". Inainte, scriitorul ne-a dat de inteles ca acest parinte fusese pe cand incă mai traia un "visator" si-un "lenes", asa ca pozele de buna seama ca asta aratau, chipul unui barbat moale ca o bluza de bumbac ori ca un fular de lana, cu ochii cascati a uimire. Asa imi imaginez. Cateva rânduri mai departe, ni se spune ca Olivier dorea sa-si cunoască mama "la fel de bine ca pe o fotografie". Pentru a-si atinge telul ii pandea fiecare gest, pana si felul cum zambea si cum isi dadea capul pe spate. Este vorba despre o femeie frumoasa cam la 35 de ani, care avea s-o sfarsească terciuita printre sfaramaturile unei cladiri ce-a fost bombardata candva pe la mijlocul cartii (parca) sau mai bine spus in timpul celui de-al doilea razboi mondial (sigur).
http://atelier.liternet.ro/articol/5594/Alina-Andrei/La-pagina-56.html
No comments:
Post a Comment