Monday, October 20, 2008

Citind Lolita in Teheran

Citat: Manna şi Azin îşi aduseseră aparatele de fotografiat. Pe măsură ce momentul plecării se apropia, am devenit obsedată de acest obicei de a fotografia fiecare detaliu din viaţa noastră. Când nu aveam un aparat de fotografiat la mine, deveneam eu însămi unul, scriind cu fervoare despre zborul păsărilor în Polour, staţiunea noastră montană de lângă Teheran, despre consistenţa aerului care era aproape tactilă, mai ales dis-de-dimineaţă, atunci când răsărea soarele, şi despre toate chipurile celor dragi, care ne-au fost alături în timpul acestor ultime săptămâni.

....

După ce ospătarul a plecat, Azin a spus: Doamne, ce-aş vrea să îi fac o poză. De ce nu îi distrageţi voi atenţia ca să-l fotografiez pe furiş? Cum să-i distragem atenţia? spuse Manna. Doar nu vrei să ajungem la închisoare pentru că am flirtat cu arătarea asta ramolită!
Când ospătarul s-a întors cu comanda mea, am văzut-o pe Azin luându-şi camera foto şi făcându-i semne lui Yassi, care stătea lângă mine. A îndreptat alene aparatul în direcţia mea, apoi a focalizat spre perete. Îmi puteţi aduce cafeaua fără zahăr?l-a întrebat Yassi pe ospătar. Nu ştiu; de obicei e deja amestecat în cafea, răspunse ospătarul morocănos. S-a întors rapid la ţăcănitul făcut de aparatul foto, ne-a privit cu suspiciune chipurile şi a plecat. Nu ştiu cum o fi ieşit poza, spuse Azin. Vom vedea. În fotografie ospătarul stătea cumva aplecat asupra mea, dar avea faţa întoarsă spre Yassi; doar că nu-i puteam vedea figura de la bărbie în sus. Corpul îi este puţin adus de spate şi într-o mână are o tavă goală; atât eu, cât şi Yassi ne uităm către el, iar eu îmi ţin cu grijă paharul îngheţat, de parcă în clipă în clipă cineva mi l-ar putea smulge din mână.
Ulterior, i-am arătat fotografiile făcute în acele ultime săptămâni şi magicianului meu. Ai o senzaţie stranie atunci când eşti pe punctul de a pleca dintr-un loc anume, de parcă nu-ţi vor lipsi doar cei dragi, ci şi persoanele cu care se nimereşte să fii la un moment dat, pentru că niciodată nu vei mai fi la fel.

Azar Nafisi, Citind Lolita la Teheran (ed. Rao)

1 comment:

ggl said...

Mi-e mi-a placut. Mi-am adus aminte de acel film de animatie citind asta.