Aş putea să inventez

o poveste despre un păun pitic, evadat de la ZOO. Să zicem că a ieşit printre gratii. După, pe alee, a intrat în botul unui motan gri ce-a putut să iasă liber pe poartă. L-a ţinut cu gingăşie în partea dreaptă, printre molari. Văzându-i obrazul umflat ai fi putut crede că suge o bomboană cu lapte şi caramel. Pentru că motanul era domestic, nu l-a înghiţit, ci l-a scuipat delicat şi mai ales politicos la picioarele primului trecător cu papuci roşii pe care l-a întâlnit în drum. Şi-a şters fulgii de pe bot de pantalonii domnului. Păunul ar mai fi putut să se ascundă, ilicit, în buzunarul unui vizitator trist, cu ochelari de soare. Însă nu spun astfel de lucruri pentru că aş începe să le cred şi n-ar fi deloc bine.
P.S.
De fapt era jaguar, nu motan gri. Şi-a sărit arcuit peste paznici, ca la Olimpiada de la Beijing, proba săritura cu prăjina, atingându-i cu coada pe la nas. Unul a strănutat pentru că era alergic la feline.
P.S.S.
Dar mă abţin să spun astfel de lucruri.