Pe aici a trecut un extraterestru albastru cu pleoape verzi
1 comment:
Liviu
said...
Mi-am dat seama că era vorba de ceva deosebit când am observat că, după două sau trei zile, titlul şi imaginea pe care mi-o evoca îmi reveneau constant în minte. Când l-am citit prima oară, nu i-am dat prea mare importanţă, am remarcat numai ideea fantezistă, formulată într-un stil copilăros şi ferm, specific Alina Andrei, care adăuga multă vitalitate fotografiei. Şi reveneau din două motive foarte diferite, care creau un contrast interesant şi puţin paradoxal. Pe de-o parte era forţa sonoră a titlului, născut parcă dintr-un puseu de pasiune uşor dominatoare, expresie a unei femei puternice şi inteligente, pentru care am o mare admiraţie. De cealaltă era imaginea acelei fiinţe masculine, care prindea contur treptat, iar acest contur trăda din ce în ce mai multă fineţe. O fineţe de nuanţă feminină, tandră şi vulnerabilă. Am început să simt asta când evocam imaginea. Gândul la pleoapele lui, faptul că din toată această fiinţă stranie erau evocaţi indirect doar ochii, care în imaginaţia mea forţată de titlu tindeau mereu să se închidă, să fie acoperiţi de pleoape ca ochii intimidaţi ai unei fecioare, să ascundă un interior care nu putea fi decât vulnerabil, culoarea lui albastră, care îmi sugera puritate, totul indica o fiinţă de o extraordinară gingăşie. Apoi am făcut legătura cu multele fotografii ale Alinei în care oamenii au ochii închişi. Da, şi aici extraterestrul avea ochii închişi. Erau menţionate pleoapele, iar la crearea imaginii mentale, extraterestrul era creat în prima clipă cu ochii închişi. Chiar dacă se deschideau apoi, titlul îi închidea din nou.
1 comment:
Mi-am dat seama că era vorba de ceva deosebit când am observat că, după două sau trei zile, titlul şi imaginea pe care mi-o evoca îmi reveneau constant în minte. Când l-am citit prima oară, nu i-am dat prea mare importanţă, am remarcat numai ideea fantezistă, formulată într-un stil copilăros şi ferm, specific Alina Andrei, care adăuga multă vitalitate fotografiei.
Şi reveneau din două motive foarte diferite, care creau un contrast interesant şi puţin paradoxal. Pe de-o parte era forţa sonoră a titlului, născut parcă dintr-un puseu de pasiune uşor dominatoare, expresie a unei femei puternice şi inteligente, pentru care am o mare admiraţie. De cealaltă era imaginea acelei fiinţe masculine, care prindea contur treptat, iar acest contur trăda din ce în ce mai multă fineţe. O fineţe de nuanţă feminină, tandră şi vulnerabilă.
Am început să simt asta când evocam imaginea. Gândul la pleoapele lui, faptul că din toată această fiinţă stranie erau evocaţi indirect doar ochii, care în imaginaţia mea forţată de titlu tindeau mereu să se închidă, să fie acoperiţi de pleoape ca ochii intimidaţi ai unei fecioare, să ascundă un interior care nu putea fi decât vulnerabil, culoarea lui albastră, care îmi sugera puritate, totul indica o fiinţă de o extraordinară gingăşie.
Apoi am făcut legătura cu multele fotografii ale Alinei în care oamenii au ochii închişi. Da, şi aici extraterestrul avea ochii închişi. Erau menţionate pleoapele, iar la crearea imaginii mentale, extraterestrul era creat în prima clipă cu ochii închişi. Chiar dacă se deschideau apoi, titlul îi închidea din nou.
Post a Comment