Aproape întotdeauna m-au uimit fotografiile tale. Sau dacă nu m-au uimit, am sesizat totuşi în ele mereu un ceva aparte, născut deseori din ceva ce pare a fi încălcarea deliberată a regulilor fotografice standard. Încălcare dusă la rang de artă autentică, frumuseţe născută din ceea ce alţii consideră greşeli, din lucruri pe care le evită uneori cu o perseverenţă disperată (şi ridicolă), cum ar fi vignetările sau efectele de lumină. Nu intru în detalii, pentru că nici nu vreau. Aş putea să spun foarte multe aici, dar prefer ca unele din fotografiile tale să-şi păstreze misterul şi să spună ele însele ceea ce au de spus.
Ce m-a uimit în poza asta a fost impresia izbitoare de lipire a capului în Photoshop. Din nou te-ai jucat şi ai creat artă din ceva ce pare a fi în primul moment o fotografie prost prelucrată. După ce am dat clic pe fotografie şi am văzut-o mai mare, am observat mai bine de unde mi-a venit impresia: de la iluminarea cu bliţ, în primul rând, a cărei artificialitate disonează cu fundalul, şi de la fixitatea şi rigiditatea privirii ei, de cap tăiat la propriu şi lipit, în al doilea rând. Îmi place extraordinar de mult poza asta, dar n-o să spun de ce. În timp, am ajuns să mă îndrăgostesc puţin de Elena, şi recunosc acum spontan la alte femei expresiile pe care le are în fotografiile tale, după ce multă vreme am fost fascinat (şi mai sunt şi acum) de Andreea, de cea pe care ai creat-o tu.
3 comments:
Foarte reușită.
Aproape întotdeauna m-au uimit fotografiile tale. Sau dacă nu m-au uimit, am sesizat totuşi în ele mereu un ceva aparte, născut deseori din ceva ce pare a fi încălcarea deliberată a regulilor fotografice standard. Încălcare dusă la rang de artă autentică, frumuseţe născută din ceea ce alţii consideră greşeli, din lucruri pe care le evită uneori cu o perseverenţă disperată (şi ridicolă), cum ar fi vignetările sau efectele de lumină.
Nu intru în detalii, pentru că nici nu vreau. Aş putea să spun foarte multe aici, dar prefer ca unele din fotografiile tale să-şi păstreze misterul şi să spună ele însele ceea ce au de spus.
Ce m-a uimit în poza asta a fost impresia izbitoare de lipire a capului în Photoshop. Din nou te-ai jucat şi ai creat artă din ceva ce pare a fi în primul moment o fotografie prost prelucrată. După ce am dat clic pe fotografie şi am văzut-o mai mare, am observat mai bine de unde mi-a venit impresia: de la iluminarea cu bliţ, în primul rând, a cărei artificialitate disonează cu fundalul, şi de la fixitatea şi rigiditatea privirii ei, de cap tăiat la propriu şi lipit, în al doilea rând.
Îmi place extraordinar de mult poza asta, dar n-o să spun de ce.
În timp, am ajuns să mă îndrăgostesc puţin de Elena, şi recunosc acum spontan la alte femei expresiile pe care le are în fotografiile tale, după ce multă vreme am fost fascinat (şi mai sunt şi acum) de Andreea, de cea pe care ai creat-o tu.
Victorian.
Post a Comment