Puloverul rosu, pe Elena, in zile si locuri diferite

Elena după ce şi-a dat jos puloverul roşu

- în poză nu se vede, pentru că e undeva pe iarbă, lângă genţi şi capacul aparatului de fotografiat, iar acum e la mine în dulap, între înt-un strat înalt de bluze negre, înclinat la dreapta - aş spune ca turnul din Pisa, însă nu l-am văzut niciodată în realitate, aşa că nu mă pronunţ.

Aş vrea să crească o astfel de tufă la mine pe bloc, pe acoperiş,

invizibilă pentru restul lumii.

Tufă verde în care se pot ascunde marţienii,

însă numai dacă vor ei, nimeni nu-i obligă, e treaba lor la urma urmei, cine sunt eu să le spun unde să doarmă vara, când e cald, iar aerul greu miroase a flori albe, grase şi lipicioase, de care se strivesc fluturii.

Trei poze cu boabe roşii

se numesc aşa pentru că sunt trei şi pentru că chiar sunt roşii acele boabe. Nu din alt motiv.

Palat frumos în care nu mi-ar plăcea să locuiesc

pentru că e imens şi m-aş rătăci în fiecare dimineaţă, în drum spre bucătărie şi înapoi în dormitor, cu cafeaua. Aş avea prea mult praf de şters, parcă văd că aş obosi şi l-aş lăsa să zacă pe mobile în straturi precum rocile sedimentare în scoarţa terestră, până ar creşte prin colţuri zeci şi sute de pânze de păianjeni, insecte păroase care mă vor mânca, într-o noapte, începând cu degetele de la picioare, aşa că mai bine nu, mulţumesc, nu mi-l doresc.

Animal cu dublă personalitate: Cerb-Inorog

http://alinaandreipovesti.blogspot.com/2011/01/animal-cu-dubla-personalitate-cerb.html

Tort pentru oameni de zăpadă

http://alinaandreipovesti.blogspot.com/2011/01/tort-pentru-toti-oamenii-de-zapada.html