pentru că e imens şi m-aş rătăci în fiecare dimineaţă, în drum spre bucătărie şi înapoi în dormitor, cu cafeaua. Aş avea prea mult praf de şters, parcă văd că aş obosi şi l-aş lăsa să zacă pe mobile în straturi precum rocile sedimentare în scoarţa terestră, până ar creşte prin colţuri zeci şi sute de pânze de păianjeni, insecte păroase care mă vor mânca, într-o noapte, începând cu degetele de la picioare, aşa că mai bine nu, mulţumesc, nu mi-l doresc.
No comments:
Post a Comment