Andreea la plimbare cu motanul pe care mereu uit cum il cheama.
1 comment:
Liviu
said...
Nu ştiu dacă am mai văzut vreo pisică în lesă vreodată. Cred că e un compromis rezonabil uneori. Referitor la pozele propriu-zise, îmi place mult pisicul, e tare comic cu privirea lui încrâncenată de animal de pradă, aşa cum stă cuminţel în braţe la Andreea. Ador pisicile, şi când văd pozele astea cu el sunt cuprins de duioşie şi de râs în acelaşi timp. Din punct de vedere comic, îmi place poza de la vânzătorul de miere, iar ca sensibilitate şi realizare artistică, îmi place poza cu pentagoanele roşii, în care Andreea îl alintă cu multă tandreţe. Îmi place cum stă el cuminte, îmi place gestica şi expresia ei, dar îmi place şi cadrul general şi efectul de lumină. Într-un cuvânt, îmi place totul, chiar şi ridichile şi ceapa care aduc un plus de farmec şi de culoare. Şi chiar şi cromatica generală, axată pe roşu/roz, negru şi verde. Nu mă mir că Andreea are o pisică. Gingăşia şi eleganţa pisicilor se potrivesc mult cu sufletul ei cald şi tandru.
1 comment:
Nu ştiu dacă am mai văzut vreo pisică în lesă vreodată. Cred că e un compromis rezonabil uneori.
Referitor la pozele propriu-zise, îmi place mult pisicul, e tare comic cu privirea lui încrâncenată de animal de pradă, aşa cum stă cuminţel în braţe la Andreea. Ador pisicile, şi când văd pozele astea cu el sunt cuprins de duioşie şi de râs în acelaşi timp.
Din punct de vedere comic, îmi place poza de la vânzătorul de miere, iar ca sensibilitate şi realizare artistică, îmi place poza cu pentagoanele roşii, în care Andreea îl alintă cu multă tandreţe. Îmi place cum stă el cuminte, îmi place gestica şi expresia ei, dar îmi place şi cadrul general şi efectul de lumină. Într-un cuvânt, îmi place totul, chiar şi ridichile şi ceapa care aduc un plus de farmec şi de culoare. Şi chiar şi cromatica generală, axată pe roşu/roz, negru şi verde.
Nu mă mir că Andreea are o pisică. Gingăşia şi eleganţa pisicilor se potrivesc mult cu sufletul ei cald şi tandru.
Post a Comment