După 12 noaptea. La spital, portarul se uita la Tv (il vedeam prin geamuri). La un moment dat a ieşit să vadă ce fac (cred că observase blitz-ul) - n-am stat la discuţii, am plecat rapid. Imi pare rău că n-am putut să leg baloanele de geamurile bolnavilor, cum am vrut iniţial.
Acum pot să umflu si să leg un balon in 35 de secunde, cam aşa. Partea proastă - nu există străzi pustii. La orice oră apar oameni de undeva din beznă
2 comments:
Frumoasă idee, Alina!
Şi încă ceva. Circulă acum pe facebook, dar a apărut şi în Gândul, o "compunere" despre vacanţa de vară, care aş jura că-i scrisă de tine :)
Post a Comment