Fotografii ca de primăvară, făcute toamna, într-o cameră cu cafea şi urs din pandişpan. Ar fi trebuit să facă parte dintr-o serie melancolico-blegoasă despre oameni care se despart: cu fotografii şi cadouri de la El – rupte de Ea, priviri directe, în obiectiv, de genul „NU mai vreau să te văd niciodată“, dar era bine acolo, soare, pisică, aşa că nu ar fi părut credibil. Şi până la urmă astfel de poveşti e mai bine să rămână în familie.
No comments:
Post a Comment