Ce si cum voi fotografia în 2008

Ma gandesc ca daca ar exista la pravalie umbre de vanzare (facute ghem, ca lana, sau pe mosoare – intocmai ca atele de cusut rupturile, in calupuri ori pe bucati la metru, cum se gasesc materialele de bumbac si postav din care croitorii intocmesc haine de acoperit corpurile) as cumpara multe. Mi-as face provizii. De ajutor mi-ar fi sa le gasesc intr-o zi pe raft, intre crema de ghete, perii, lavete, perechi de sosete si manusi, undeva unde doar eu sa le vad, cumparandu-le pe loc, fara tocmeala, ca nu cumva sa se razgandeasca vanzatoarea. Tot timpul le-as purta cu mine, si nu zic acum ca la nevoie mi le-as turna in cap, pe strada, devenind astfel invizibila, nu cer imposibilul de la viata, nu. Le voi folosi doar in fotografii, dupa bunul meu plac, indiferent de soare, ba chiar ma vad cu ochii mintii turnandu-le in fasii pe trecatori, usor, cat sa nu bage de seama, asa, peste gura, maini, genunchi si coate, pe pantofi si ghete, urechi. Cred ca m-as simti bine intr-o incapere cu desavarsire nuda, acoperita doar, din loc in loc, cu umbre. Baltoace, fasii, triunghiuri si rotocoale de intuneric, care s-ar muta din loc in loc, pe podea, pereti si tavan, de la rasarit pana la apus. In noptile cu Luna plina ar trebui sa aiba o nuanta albastruie, nu? Nu, pentru ca asa si ziua, pe Soare, ar trebui ca umbrele sa fie aurii, ca bronzul vechi sau mierea de tei, dar nu sunt de obicei. Intr-o asemenea incapere trebuie sa fotografiez, intr-o zi, un rus dansand in picioarele goale pe muzica trupei Sigur Ros, imbracat in pantaloni negri de velur sau din panza de nuanta nisipului senegalez, ciocnindu-se din cand in cand de pereti si fotolii (pana la urma am mobilat camera, un pic) - gaini motate intr-un colt, ciugulind graunte ca de chihlimbar. Rus (doar poate fi foarte bine si mongolez sau islandez) ca sa vorbim mai mult prin semne, gaini pentru ca ma vad crescandu-le intr-o gradina cu tufe colorate, mirositoare. De rasa nobila, tantose si pufoase la pene ca blana de pisica. In lipsa de dansator le-as fotografia pe rand, pe-o masa veche de lemn, in timpul dupa-amiezilor lenese, molesitoare: Compozitie cu gaina nr 1, Compozitie cu gaina nr.124, din cand in cand un huhurez si-o vulpe pe care vie as infasura-o de gatul modelelor adormite in fotoliu (de aceea musai sa fie moale sub spate si sezut, ori va trebui sa am la indemana ceaiuri cu valeriana, somnifere). Desigur, in sedintele de pozat vulpea, pasarile se vor plimba in gradina, civilizat, printre ierburi sau vor picoti in nuci si ciresi, departe de coltii vatamatori. Pentru ca vulpile sunt roscate, in afara de cele polare, iarna, va trebui sa invit doar oameni si oame cu plete rosii, cel mult castanii.