cu ochii deschişi şi blana albă cu pete negre; părea că visează doar că era lungită între chiştoace de ţigări şi nu s-a mişcat atunci când m-am apropiat de ea cu doi câini roşcaţi care tropăiau printre frunzele galbene; m-am uitat doar un pic şi apoi am plecat fără să mă mai gândesc la mustăţile care atingeau betonul şi de fapt mi-am scos-o de tot din minte, nici nu-mi mai amintesc, la urma urmei poate că respira pe furiş, atunci când îmi întorceam privirea, sau se prefăcea că e moartă, doar aşa, să vadă cum e.
3 comments:
Extraordinar ce mult îmi place...
Îmi plac contrastele, razele care se văd şi care evocă bucuria parcă orbitoare uneori a copilăriei, îmi place peisajul fotografiei în sine, care e interesant şi complex, leagănele, copiii în mişcare, totul...
Şi un alt lucru care-mi aminteşte iarăşi de copilărie aici e că poza-i în alb-negru şi cu porţiuni neclare, ca pozele din copilăria mea...
Cred că va rămâne pentru mine una dintre pozele tale "de neuitat" :)
Buna ziua, dorim sa va facem o propunere comerciala! Daca sunteti interesat trimiteti un e-mail la office@falvorotarybids.ro.
Hm ce frumos arata parcul din Livada in fotografia asta. Mai bine decat in realitate, oricum.
Post a Comment