Monday, July 16, 2007

Interpretari juste, nepartinitoare, ale portretelor si peisajelor solare





Fragment.
Un privitor care se va intreba care e ideea, de ce am tinut aparatul gresit, directionat spre soare, de nu se mai vede nimic, si in general se minuneaza de ce nu folosesc aparate de ultima generatie, nu are de ce sa-si mai piarda timpul.

Totusi, fiind o persoana cu cei sapte ani de acasa, politicoasa si amabila, pentru acestia ma grabesc sa ofer cateva lamuriri necesare, un dictionar explicativ de genul: ce ar trebui sa se inteleaga din portretele si peisajele solare ale Alinei Andrei.

Asa. Incep:

2. Lumea privita printre genunchi, cu capul in jos si fundul in sus. Tulburare generala, brusca si violenta, a functiilor organismului. Nalucire, nazareala, nazarire, vedenie.
3. Viziuni distopice, pe alocuri dropice, prielnice in stepele unde se gasesc dropii cu gatul lung drapat, picioare puternice si penaj divers colorat. Dezechilibru acut. Soc anafilactic.
5. Un medic oarecare, aplicand metode tipice de investigare, va ajunge la concluzia ca autoarea acestor peisaje solare da nota de mecanisme psihice de defensiva, menajandu-si Eul prin pulsiuni si refulari, e intr-o permanenta postura infantila, sufera de nevroze si travaliu oniric, fobii, manifestate prin agresivitate fizica, etica si verbala, sadisme si masochisme turbulente si mai ales acute. Si nete. Raportandu-se la refuzul sau de a se maturiza, nu se poate spune decat ca inca din burta mamei intregul libido avea ca sursa de placere lumina solara, descompusa in fasii drepte sau circulare, ce-i ajungeau pe epiderma prin ombilicul matern (orificiu abdominal prin care trece cordonul ombilical la fetus, cicatrice ramasa pe abdomen dupa caderea cordonului ombilical, sau si mai simplu: buric). Aceasta interpretare nu este admisa de toti psihanalistii. Cu certitudine Jung ar respinge-o, acuzind-o de reductionism. Ca sa dam un exemplu, absurdele gogoloaie de soare nu mai reprezinta un substitut pentru fericire, ci un simbol al Sinelui jungian.
6. O critica la adresa societatii de consum si a fructozei (si de ce nu, a glucozei).

http://atelier.liternet.ro/articol/4771/Alina-Andrei/Manual-de-fotografie-Interpretari-juste-nepartinitoare-ale-portretelor-si-peisajelor-solare.html

Friday, July 13, 2007

De ascultat pe intuneric



Mulholland drive, David Lynch.

http://www.imdb.com/gallery/ss/0166924

Punctum, numarul 3



http://www.punctum.ro/punctum_magazine.php

Schite pentru fotografii pe care nu le-a facut inca



Expozitie pentru cei care nu cred ca o fotografie e o simpla redare a realitatii pe pelicula de 35 mm sau in pixeli. Brasov, Casa Baiulescu, Mediateca franceza. Autor: George Rosu.

Ce m-a incantat cel mai tare:

schita pentru fotografia cu John Lennon stergandu-si ochelarii; schita pentru fotografia lui Cioran, langa intrarea in cimitirul vesel de la Sapanta, Kafka cu al lui mar verde, nasturele cazut de pe sacoul lui Joe DiMaggio (ce se pregatea sa mearga la inmormantarea lui Marilyn Monroe); schita cu Fernandel rontaind alune in plin soare dupa ora 12, pe o strada din Paris al carui nume s-a schimbat intre timp, si multe altele (ca de exemplu presupusul pix al lui Nichita Stanescu). In ipotetica fotografie cu Lennon, citat: Yoko e in fundal (Yoko e mereu in fundal). Incheiat citatul.
S-ar putea ca unii sa se minuneze ce vrea sa insemne o schitza fotografica cu un mort (ca doar se stie, Lennon a fost impuscat, n-a supravietuit, doar cativa lunatici il mai vad pe strazile din New York, asa cum Elvis e des intalnit la Las Vegas). Prin urmare, s-ar putea intreba oamenii cuminti, la ce bun o schita daca omul in cauza nu se mai poate fotografia, fiind disparut de pe fatza pamantului. Expozitia nu este pentru dansii.

Chiar la intrare te intampina o serie fotografica cu, citat, viata unui porumbel din momentul primului zbor pana in momentul in care si-a pierdut (sau si-a aruncat) o pana. Incheiat citatul. Numita pana este expusa la loc de cinste, mai exact e atarnata in aer. Cand se deschide usa (curent) se balangane usor, ca in adierea vantului.
Se mai poate vedea un mic Salon de fotografie imprumutata, dar deja aici e altceva de povestit si de privit.

Wednesday, July 11, 2007

Tuesday, July 10, 2007

Fotograful Marc Lacroix

Citat:
Fotograful francez Marc Lacroix, care a lucrat in principal cu pictorul spaniol Salvador Dali, a murit, vineri, in Franta, in urma unei suferinte indelungate.
Fotografiile lui Lacroix il infatiseaza pe Salvador Dali si pe sotia sa Gala in ipostaze delirante, neobisnuite, precum Dali in camasa lui Elvis Presley, Dali si Gala in oglinda sau Dali cu urechea inflorata, o replica la faimosul autoportet al pictorului olandez Van Gogh.

http://www.antena3.ro/Fotograful-lui-Dali--s-a-stins-din-viata_clt_35484_ext.html

http://fr.wikipedia.org/wiki/Marc_Lacroix

Imi vine sa...





Cel mai tare si cel mai tare imi vine sa fotografiez fasii (ori rotocoale) de soare - noaptea. Pentru ca la mine in cartier e bezna de nu vezi unde-ti pasesc picioarele, nici gropile, gunoaiele marunte si mari, stalpii si pisicile, de buna seama ca negre. Dar apoi imi dau seama ca strazile acestea cel mai si cel mai frumos arata tot pe intuneric, cand nu-ti dai bine seama cum sunt, si te poti minti ca nu se impleticesc printre blocuri gri, hade. Si apoi imi mai vine dimineata devreme, cand printre gene vad baltoace de lumina pe peretele dormitorului, cu modelul perdelei de la fereastra, insa atunci ma intorc pe partea cealalta, imi spun ca mai pot sa dorm un pic, si ca in alta zi ma voi trezi in zori ca sa bantui cu aparatul de prins gogoloaie de soare. Ma mai apuca pofta cand ma gadila ceva / sau cineva, cand aud fantani arteziene, vad borcane cu miere, piersici si plase de prins fluturi, cand imi amintesc de mare si de Paris, cand simt miros de iasomie, dorm ori merg cu autobuzul. Mai ales atunci cand dorm. Insa dupa ce ma trezesc, uneori uit.

http://atelier.liternet.ro/articol/4726/Alina-Andrei/Manual-de-fotografie-Imi-vine-sa....html

Thursday, July 5, 2007

Poze de iarna




Are betesuguri mari acum, si s-a ascuns prin casa, poate ca sa nu-l mai pozez. Dar mai degraba banui ca doarme dupa un dulap, dupa fotoliu sau printre carti, in biblioteca.

Si-o poveste de oricand, La segunda estrella a la derecha:

http://www.youtube.com/watch?v=lfVaMu1d9KA

http://www.youtube.com/watch?v=D14r2v7voEs&mode=related&search=

Miri



In expozitia lui Alexandru Paul, la H’art gallery, pe Str. Mihai Eminescu 105-107. Bucuresti.

http://www.miribratu.com/blog/2007/07/03/exhibition/

Sunday, July 1, 2007

Colectionez visele fotografilor

Octombrie 1967: anunt dat in France Soir, de poeta Joyce Mansour: "Caut vise pentru colectie. Scrieti pe adresa Joyce Mansour, Avenue du Marechal Maunoury, Paris". In urma cu o zi am citit aceste randuri (in Dilemateca), zicandu-mi "Aha! Din nou se intampla." Bagasem de seama ca altcineva se gandise la acelasi lucru ca si mine, insa cu multi ani inainte de a ma fi nascut. Insa in timp ce eu facusem doar tatonari timide, incercand sa strang vise de la fotografi, capatand mici farame pe care le-am si pierdut prin carnetele si calculatoare, frantuzoaica primise mii de scrisori - cele mai multe de la oameni singuri (tinere, scriitori, functionari, pictori) - printre care s-a remarcat un plic cu bucatele din scoarta unui platan, de care expeditorul spunea ca sunt "resturi de vis". Acum cand scriu, nu-mi amintesc ce-am visat azi noapte, ci doar primele clipe de dupa trezire cand mi-am mormait in cap: Sa nu uit, sa-mi notez repede; insă n-am scris, ca de obicei, asa ca imaginile vazute in somn s-au risipit in timp ce mergeam la baie, lipaind pe hol. Sau poate ca atunci cand am deschis fereastra.

Astept visele voastre la adresa: alinafotografii@gmail.com

http://atelier.liternet.ro/articol/4719/Anca-Anghel-Novac/Manual-de-fotografie-Colectionez-visele-fotografilor.html