Poze cu blocuri

altceva nu-mi trece prin cap sa spun despre ele, decat atat, ca sunt cu blocuri. Si cu oamenii care stau in ele (in dormitoare, bucatarii, bai si debarale).

Palat frumos în care nu mi-ar plăcea să locuiesc

pentru că e imens şi m-aş rătăci în fiecare dimineaţă, în drum spre bucătărie şi înapoi în dormitor, cu cafeaua. Aş avea prea mult praf de şters, parcă văd că aş obosi şi l-aş lăsa să zacă pe mobile în straturi precum rocile sedimentare în scoarţa terestră, până ar creşte prin colţuri zeci şi sute de pânze de păianjeni, insecte păroase care mă vor mânca, într-o noapte, începând cu degetele de la picioare, aşa că mai bine nu, mulţumesc, nu mi-l doresc.

Palat cu girafe

Poze din vara care a trecut

Când e foarte frig şi vreau să fotografiez pe stradă,

mă consolez cu faptul că la Polul Nord e cu adevărat ger, aşa că fotografii ăia care pozează urşi albi, foci vii sau foci mâncate pe jumătate, vulpi şi ce se mai găseşte pe acolo, cu blană sau pene, cum ziceam oamenii aceia sunt bocnă, nu eu, la urma urmei e chiar cald la minus 10 sau minus 20 de grade şi cine dracu mă pune să ies pe asemenea vreme afară, când oricum s-au mai făcut milioane de fotografii cu sănii, patinatori, cu desene în zăpadă şi cu orice, aşa că mai bine aş fi stat în casă, mă gândesc, lângă calorifer, uitându-mă pe fereastră, chiar dacă şi fotografii cu blocuri s-au mai făcut gârlă şi se vor mai face. Într-o iarnă mă întrebam dacă nu cumva a rămas un fotograf blocat într-un gheţar, cu aparatul la ochi şi degetul pe declanşator, congelat ca un mamut din Ice Age. Şi îmi trecea prin cap că peste mii şi mii sau milioane de ani, după ce va fi descoperit, oamenii din viitor vor începe să se certe, aprins, despre Nikon vs. Canon ori despre obiectiv. Sper că nu. Dacă da, să fie clar că nu vreau să-i cunosc!
Şi acum mă întreb dacă s-a scris vreodată ceva uluitor de frumos despre caloriferele fierbinţi! Dar atât de grozav încât toţi să se minuneze. Îmi vine în minte o vecină cu rochii şic tricotate şi eşarfe din Nekermann, cum se purtau pe vremea aceea, care din când în când era legată de soţul ei de calorifer şi bătută cu cureaua. Amândoi erau foarte politicoşi când se întâlneau pe scară cu alţi vecini iar copiii lor mâncau urşi din gumă, nemţeşti, verzi şi roşii. Au emigrat în nu ştiu ce ţară, imediat după Revoluţie. Oricum, o eventuală scriere minunată despre calorifere ar putea să sară peste aşa ceva.

Azi, lângă parc, era o pisică moartă

cu ochii deschişi şi blana albă cu pete negre; părea că visează doar că era lungită între chiştoace de ţigări şi nu s-a mişcat atunci când m-am apropiat de ea cu doi câini roşcaţi care tropăiau printre frunzele galbene; m-am uitat doar un pic şi apoi am plecat fără să mă mai gândesc la mustăţile care atingeau betonul şi de fapt mi-am scos-o de tot din minte, nici nu-mi mai amintesc, la urma urmei poate că respira pe furiş, atunci când îmi întorceam privirea, sau se prefăcea că e moartă, doar aşa, să vadă cum e.

In fiecare iarna ii invidiez pe ursi pentru ca dorm in

barlog, mult timp, si nu vad zilnic blocuri urate si scuipatori de seminte. Si nu trebuie sa converseze cu nimeni, nici sa se urce in autobuz sau alte asemenea.

Vorbea la telefon despre cum se face dulceata de afine

Oameni care nu stiu cum se numesc si daca beau cafea sau ceai dimineata

Casa pe langa care am trecut de mai multe ori

fara sa vad fantome, desi poate ca erau destule acolo, in debarale sau pe holuri.

Aproape tot ce-mi amintesc de cainele alb

ce s-a plimbat prin fata mea, in fantana.

Oameni care probabil ca acum dorm in paturile lor, stranuta,

beau apa sau se cearta, fara sa stie ca de fapt se plimba in fotografiile mele.

Un tren incarcat cu iepuri a deraiat pe un camp

plini cu morcovi (desigur ca erau morcovi, altfel n-as fi inventat ceva care sa le pricinuiasca neplaceri) sau si mai bine s-ar putea spune invers: Trenul cu morcovi oranj a deraiat pe campul cu iepuri albi, albastri, negri plus unul roscat - titlu mult mai optimist. Imaginile sunt din gara, facute inainte de plecarea vagoanelor.

Peisaje cu blocuri din acelea gri sobolan

Necunoscuti care au trecut prin fata aparatului in timp ce pozam marea

Poze despre care nu spun nimic

Oameni mici mici langa o mare mare

Din cate imi amintesc acum, campul mirosea a pliculete de ceai Lipton

Cineva poza nu mai stiu ce. Probabil un nor

sau un varf de copac.

Se uita la doi oameni care tipau si inotau in larg