Showing posts with label povesti. Show all posts
Showing posts with label povesti. Show all posts

Monday, June 2, 2014

Ploaie ca-n filme



Serie de portrete care aduce un mic omagiu scenelor cu ploaie văzute în tot felul de filme. Sunt făcute într-un apartament, în baie, sub duş, desigur.
În nu mai ştiu ce film noir văzut în copilărie, un detectiv în trenci mergea apăsat pe o stradă cu felinare chioare. Ploua, normal. Se auzeau urme de paşi în băltoace şi-o sticlă spartă de zid. Atât îmi amintesc.

În mai toate scenele în care plouă, actorii aleargă fără umbrele, râd, plâng, se sărută sau se pălmuiesc, gesticulează dramatic. Îmi vine în minte acum Richard E. Grant, sub umbrelă, la finalul filmului Withnail and I. Bea dintr-o sticlă răcnind din Shakespeare. Plouă de-ţi vine să-ţi pui ceva pe tine, uitându-te la el. Stă acolo, sprijinit de un gard, în parc, recitând din Hamlet – What a piece of work is a man!, și îl ascultă doar un câine ud. Un prieten mi-a spus că atunci când a ajuns prima oară la Londra şi l-a prins ploaia a sperat să vadă un beţiv ca-n film, dar, normal, n-a văzut.

Model: Bianca Oichea

Rain like in the movies
A series of portraits that pays homage to scenes in the rain seen in all sorts or movies. They are done in an apartment, in the bathroom, under the shower, naturally. In a film noir seen in my childhood (or maybe in several?) a detective in a trench coat is walking heavy footed on a street with tender eyes. Naturally, it is raining. You can hear traces of steps in the plashes and a bottle smashing bluntly into a wall. This is all I remember. In most rain scenes, the actors run around without umbrellas, laugh and cry, kiss each other and slap each other gesturing with dramatic notes. Now, Richard E. Grant comes to mind, under the umbrella, at the end of Whitnail and I. He is sipping from a bottle roaring Shakespeare to the world. It is raining so hard that you might even want to put a jacket on. He is sitting there, bolstering a fence, in the park, quoting Hamlet – What a piece of work is a man! with just a wet dog as a spectator, listening to him. A friend once told me that when he got to London for the first time and rain kicked in, he hoped he would see a drunkard just like in the movies, but, naturally, he didn't.


Povestea, pe Sub25:

http://www.sub25.ro/foto/ploaie-ca-n-filme-2677.html

Thursday, March 14, 2013

Nimic despre despărţiri

Fotografii ca de primăvară, făcute toamna, într-o cameră cu cafea şi urs din pandişpan. Ar fi trebuit să facă parte dintr-o serie melancolico-blegoasă despre oameni care se despart: cu fotografii şi cadouri de la El – rupte de Ea, priviri directe, în obiectiv, de genul „NU mai vreau să te văd niciodată“, dar era bine acolo, soare, pisică, aşa că nu ar fi părut credibil. Şi până la urmă astfel de poveşti e mai bine să rămână în familie.

Cărţi de lângă budă

Roman suprarealist în care ai vrea să intri măcar un pic de tot, într-o scurtă vizită. E genul acela de poveste unde totul o ia razna, frumos şi dureros. Un el (Colin) şi-o ea (Chloé) se plimbau. Erau urmăriţi de-un nor trandafiriu, într-un pasaj unde aripile păsărilor stârneau curent în care „se-nvârtejeau minusculi fulgi albi şi albaştri“. Se întâmplă apoi tot felul – pomenesc doar de muzica lui Duke Ellington, de pipa cu urmele dinţilor lui Jean-Sol Partre (cunoscătorii vor vedea de faptul numele SARTRE) şi-un smulgător de inimi. Ce-şi amintesc mai toţi care au citit cartea: boala de care suferea Chloé – nufărul care îi creştea şi-i tot creştea în plămâni – precum şi motivul pentru care se micşora casa lor. desen- George Roşu http://www.facebook.com/cartidelangabuda

Cărţi de lângă budă

Scriitorul face parte din generaţia „tinerilor furioşi“, deci e clar cum sunt personajele lui. Arthur Seaton – muncitor – se îmbată până când vomită pe alţii, se culcă cu femei măritate, minte, dispreţuieşte pe toată lumea. Nu, revolta lui nu este cool, eroică sau mai ştiu eu cum. Cred că în zilele noastre s-ar spune despre el că era praf, cu creierul muci – totuşi un tip care nu înghiţea căcaturi de la nimeni. Ai sub nas o Anglie cu totul diferită de ce-ai văzut prin cărţile victoriene. Da, şi oamenii de aici beau ceaiul de la ora 5, dar o fac înjurându-şi vecinii, cu rudele care abia au scăpat din puşcărie. În pauza de masă, când îşi turna ceai de Ceylon din termos, într-un miros care-ţi „răscolea maţele“, Seaton visa că pune o bombă care să distrugă fabrica. Îşi mai dorea ca apoi să se care în Rusia stalinistă. Nu e nimic de „plăcut“ aici, dar e o carte bună, realistă! Sfârşitul e previzibil (ca în viaţă) şi poate de asta dezamăgitor (pentru unii). Desen: George Roşu http://www.facebook.com/cartidelangabuda

Sunday, March 3, 2013

Cărți de lângă budă - articol pe Bookaholic

„Când cartea bate biologia (Sau ce zice în cover) – așa începe descrierea paginii de facebook Cărți de lângă budă, care, în caz că ezitați să puneți punctul pe i, e despre acele cărți ce “nu pot fi lăsate din mână”. Exact, nici la budă! Nu ne-am putut abține să ignorăm acest subiect nici noi, dar perspectiva se schimbă la 180 de grade când copertele acestor cărți sunt desenate de George Roșu, iar povestea lor repovestită de Alina Andrei“ : http://bookaholic.ro/carti-de-langa-buda-desenate-de-george-rosu-povestite-de-alina-andrei.html

Thursday, March 15, 2012

Experiment – cum să îţi creşti singur un dinozaur în ghiveci




Se importă de pe piaţa neagră un tubercul mic de dinozaur (verde, marou, roşu sau violet). În acest caz am ales unul verde, de 7 cm lungime şi 3 cm lăţime.Se foloseşte pământ bun, de calitate superioară, cu praf de fosile din Cretacicul superior.
Am crestat tuberculul la coadă. Aşa trebuie, nu mă întreba de ce. L-am băgat în ghiveci şi am turnat apă cu zahăr. Acum trebuie să aştept.

Colectă de ghivece

George Roşu, cu o poveste de Alina Andrei, pe Liternet:http://www.blogger.com/img/blank.gif
http://atelier.liternet.ro/articol/11814/George-Rosu-Alina-Andrei/Colecta-de-ghivece.html