Tot pe deal

Poză cu Iulia şi Andra, acolo sus pe deal, de unde se văd blocurile multe, gara şi benzinăria. Iulia ar fi vrut să facem fotografii în Transsiberian – trenul acela care merge printre gheţuri şi mesteceni, dar a rămas pentru altădată. Ne vom îmbrăca gros: căciuli polare, mănuşi cu un deget şi mantii din lână de iac sau de mamut (încă nu ne-am hotărât). Vom avea şi ceai rusesc (din samovar, desigur) şi vodcă.

Ultima fotografie

Joi. Ultima fotografie de la şedinţa foto de pe deal. Pentru că s-a făcut întuneric am coborât ţinându-ne de ierburi. Nu, nu ne-am rupt gâtul, aşa că putem să mergem şi pe Himalaya. Ocolind un câine care se uita urât ne-am dus la benzinărie şi-am cumpărat chipsuri. Dacă ţii un chips pe nas şi te învârţi de 3 ori la dreapta ai noroc 3 zile.

Picnic cu pufarine şi cafea

model: Iulia Nicolae

Poze serioase cu sclipici, in camera modelului, langa calorifer, fereastra si calculator

Model: Elena Pasca

Puloverul rosu, pe Elena, in zile si locuri diferite

Elena după ce şi-a dat jos puloverul roşu

- în poză nu se vede, pentru că e undeva pe iarbă, lângă genţi şi capacul aparatului de fotografiat, iar acum e la mine în dulap, între înt-un strat înalt de bluze negre, înclinat la dreapta - aş spune ca turnul din Pisa, însă nu l-am văzut niciodată în realitate, aşa că nu mă pronunţ.

Modă de iarnă

Fotografii de modă cu haine care n-ar putea fi purtate pe stradă sau în autobuz, nici la dentist sau la alimentară, în nici un caz la birou sau atunci când mergi în vizită la socrii, de fapt se potrivesc mai ales în pădure, iarna. Pelerina nu e din argint sau din aur, deşi pare de contesă care trăieşte bine mersi într-o poveste, undeva unde e o terasă de marmură cu statui dezmăţate, păuni albi, iar ea, contesa asta, ridică o sprânceană văzând un strop de sânge pe caleaşcă, îşi duce batista la gură şi leşină prelingându-se artistic pe sofa. Nu, nu e genul ăsta de pelerină. Se numeşte folie de prim-ajutor şi se pune peste răniţii zdrobiţi de maşini, peste oamenii scoşi din flăcări şi peste degeraţi. Nu mai ştiu cine mi-a spus că a fost uimit să vadă un miner ars învelit în foiţa de staniol, se aştepta ca omul ăla să fie legat la cap şi la picioare ca o imensă bomboană de ciocolată, şi nu să ajungă în ambulanţă. Totuşi am putea să ne imaginăm că pelerina este purtată de un soi de contesă care n-are lemne să-şi ardă în cele 423 de sobe din palat - se plimbă prin încăperi şi din când în când suflă în geamurile imense, topeşte florile de gheaţă şi citeşte într-o carte groasă despre minunatul meu calorifer fierbinte! În mod firesc i-aş trimite caloriferul iar ea mi-ar da o sobă.

Rochie cu maci care se poarte purta

numai sub brusturi înalţi cât casa şi pe lângă tufe mari, verzi, cu sau fără boabe roşii, otrăvitoare, de la care nu ştii la ce să te aştepţi niciodată, i-ar sta bine şi lângă agrişe ori pe un gazon fără oi şi fără cârtiţe, aşa, simplu, doar cu iarbă.

Curcubeu, curcubei, curcubel, curcubău

Am uitat să spun că

o tânără care n-avea toţi dinţii în gură s-a oprit lângă noi, a râs, întrebând-o pe Elena ce călca ilicit pe iarba municipalităţii dacă urmăreşte criminali pe stradă, aşa mascată, pentru că altfel de ce ar purta mască, de la mine a vrut să afle de ce fotografiez - aş fi vrut să-i dau un răspuns teribil de inteligent, însă am zâmbit politicos şi-am bălmăjit ceva, nu mai ştiu ce - apoi a plecat râzând, zicându-ne la amândouă că suntem Scufiţe Roşii, deşi Elena era în albastru iar eu în negru.

De rochie nu voi spune niciodată

că e făcută din perdeaua de la bucătărie şi alta culeasă dintr-un teanc de vechituri, dacă mă va întreba cineva voi zice clipind des că este creaţia unei Coco Chanel, ori acelui Valentino sau ceva legat de Prada - altceva nu-mi vine minte acum - şi nu voi povesti nimic de floarea pe care am plimbat-o cu trenul pana la mare şi înapoi, iarna, nici de necunoscuţii care zâmbeau de parcă ar fi văzut un extraterestru prietenos, unul verde cu antene care mănâncă ciuperci şi varză creaţă (cum îmi zicea că a întâlnit un făgărăşean, la el în grădină). Nu voi spune nimic, pentru că mi-e somn şi oricum nu are rost.

Camasa de purtat intr-un stol de flamingo