Found Cameras and Orphan Pictures

Find A Lost Camera? Email at least four photos from your found camera.
http://ifoundyourcamera.blogspot.com/


Lost photo equipment? Report it here!
http://www.iwantmycameraback.com/

Pipilotti Rist

I'm not the girl who misses much


http://www.pipilottirist.net/begin/open.html

Born in Switzerland, is a well-known video artist. She lives and now lives and works in Zurich and Los Angeles.

Avion cu motor

Reconstituirea unor zile obisnuite de-ale lui Andrei, asa cum si le petrecea in urma cu 20 de ani.

Poze din fosta URSS

http://community.livejournal.com/cccp_foto

Anunt matrimonial, fabrica de rulmenti

Ardealul, 27 octombrie 1928:

Anunţ:

Căsătorie urgentă doreşte domn din Regat, etate 40 de ani, fizic plăcut, educaţie şi calităţi sufleteşti ireproşabile, având casă proprie în valoare de 2 milioane, gospodărie complectă. Ocupaţia: exportator de cereale. Doreşte a se căsători cu D-şoară sau D-nă numai din Transilvania de preferinţă streină, cultă şi de bună familie, având numerar dela 500,000 lei în sus. Orice informaţiuni a se lua la administraţia ziarului Ardealul. Discreţie absolută.

Drum Nou, 27 octombrie 1957:

Angajamente îndeplinite la fabrica de rulmenţi

În aceste zile, în secţiile şi atelierele fabricii de rulmenţi din cadrul uzinelor Steagul Roşu din Oraşul Stalin, se munceşte cu avînt. Fiecare muncitor şi tehnician nu precupeţeşte nici un efort pentru a obţine realizări cît mai însemnate în cinstea zilei de a 40-a aniversări a Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie. Calitatea bună a rulmenţilor româneşti este apreciată pe piaţa internaţională, fapt pentru care rulmenţii sînt tot mai mult ceruţi, chiar şi de ţări cu o industrie veche ca Cehoslovacia, R.D. Germană şi altele. Pînă acum planul anual la rulmenţi export s-a realizat în proporţie de 90 la sută. Muncitorii din sectorul rulmenţi au hotărît ca în această lună să realizeze cea mai mare producţie….

Peisaje solare

Citind Lolita in Teheran

Citat: Manna şi Azin îşi aduseseră aparatele de fotografiat. Pe măsură ce momentul plecării se apropia, am devenit obsedată de acest obicei de a fotografia fiecare detaliu din viaţa noastră. Când nu aveam un aparat de fotografiat la mine, deveneam eu însămi unul, scriind cu fervoare despre zborul păsărilor în Polour, staţiunea noastră montană de lângă Teheran, despre consistenţa aerului care era aproape tactilă, mai ales dis-de-dimineaţă, atunci când răsărea soarele, şi despre toate chipurile celor dragi, care ne-au fost alături în timpul acestor ultime săptămâni.

....

După ce ospătarul a plecat, Azin a spus: Doamne, ce-aş vrea să îi fac o poză. De ce nu îi distrageţi voi atenţia ca să-l fotografiez pe furiş? Cum să-i distragem atenţia? spuse Manna. Doar nu vrei să ajungem la închisoare pentru că am flirtat cu arătarea asta ramolită!
Când ospătarul s-a întors cu comanda mea, am văzut-o pe Azin luându-şi camera foto şi făcându-i semne lui Yassi, care stătea lângă mine. A îndreptat alene aparatul în direcţia mea, apoi a focalizat spre perete. Îmi puteţi aduce cafeaua fără zahăr?l-a întrebat Yassi pe ospătar. Nu ştiu; de obicei e deja amestecat în cafea, răspunse ospătarul morocănos. S-a întors rapid la ţăcănitul făcut de aparatul foto, ne-a privit cu suspiciune chipurile şi a plecat. Nu ştiu cum o fi ieşit poza, spuse Azin. Vom vedea. În fotografie ospătarul stătea cumva aplecat asupra mea, dar avea faţa întoarsă spre Yassi; doar că nu-i puteam vedea figura de la bărbie în sus. Corpul îi este puţin adus de spate şi într-o mână are o tavă goală; atât eu, cât şi Yassi ne uităm către el, iar eu îmi ţin cu grijă paharul îngheţat, de parcă în clipă în clipă cineva mi l-ar putea smulge din mână.
Ulterior, i-am arătat fotografiile făcute în acele ultime săptămâni şi magicianului meu. Ai o senzaţie stranie atunci când eşti pe punctul de a pleca dintr-un loc anume, de parcă nu-ţi vor lipsi doar cei dragi, ci şi persoanele cu care se nimereşte să fii la un moment dat, pentru că niciodată nu vei mai fi la fel.

Azar Nafisi, Citind Lolita la Teheran (ed. Rao)